
Te-aș invita, iubita mea,
acolo unde toamna scrie,
pe suflete în armonie,
răvașe cum scria cândva.
Pe-al meu ar scrie: “Tot mai simți
cum sângele îți năvălește
când ea privirea și-o oprește
asupra ta, ca s-o alinți?”
Eu i-aș răspunde-ndată: “Da!”
și ți-aș ascunde conținutul,
dar n-aș putea-nfrâna sărutul
și-alintul care ți-ar plăcea.
Pe-al tău ar scrie: “Când îl vezi,
mai simți la fel, că mergi prin visuri,
prin ceruri ori prin paradisuri
și vrei să îl îmbrățișezi?”
Ai spune “Da!” și-ai vrea să-ți scriu
pe suflet, eu, cu semne clare,
cuprinse de înfrigurare în dăltuirea lui “Să-ți fiu!”
Din vol. „Aripi de azur”








