Thanks for joining me!
The Journey Begins
Noaptea stropilor vii
Gata, nu mai plouă! Orele târzii
Trec pe nevăzute și, sub felinare,
Pașii în surdină caută cărare
Printre stropi ce speră să rămână vii.
Strălucesc pe dale într-un tainic șir
Care mai desparte noaptea de lumină,
Visul de dorință, noul de ruină,
Gândul meu de șirul nopții ce-o admir.
Timpul se oprește sub un felinar
Și îmi pare strada tulbure. Un vis
Îmi inundă ochii cu sclipiri de rouă,
Pașii vor să plece, dar e în zadar,
Căci un gând mă leagă, din adânc trimis,
De speranța nopții: “Poate mâine plouă”.
4 nov. 2026
Treptele vechilor pași
Pe vechile trepte, mai urcă-n suspin
Doar pașii răzleți apăruți din senin
Din gânduri uitate, prin ani ce-au trecut,
În sipetul vremii, închis și tăcut.
Mai veseli, mai triști, dar c-un umblet vioi,
Sunt pașii făcuți prin iubire de noi,
Și urcă, pereche, pe dale de timp
În toamna ce-mi pare un alt anotimp.
E, parcă, acela în care-nfloresc
Priviri însorite din ochi ce iubesc,
Și zâmbete calde, și șoapte de dor
Din inimi ce nu cred nimic trecător.
Sunt pași peste trepte, sunt pașii ce-au fost
Prin vremuri trecute, făcuți cu un rost
Și încă mai urcă pe frunze altar
Spre lumea în care toți pașii dispar.
Din vol. “Eterna căutare”
Sonetul gândurilor tale
Te strâng în brațele privirii mele
Și îți străpung tăcerea cu a mea,
Învăluindu-ți trupul în dantele
De mângâieri cum le visai cândva.
Ai ochii-nchiși, am buzele petale,
Aroma vieții capătă contur
Și se revarsă-n simțurile tale
Cu teama doritoare-a unui fur.
Devin, pe cerul tău, un duh ce poate
Înlocui dorințele din vis
Cu-nflăcărarea inimii-ncântate
Că unui suflet drumul a deschis.
Mă mai strecor prin gândurile tale …
Ai ochii-nchiși, am buzele petale.
Din vol. “Aripi de azur”
Culori pe gând de toamnă
Se ascundeau în pliurile nopții,
nedeslușite și părând mai reci
decât un gând pe lângă care treci
cu pași tăcuți, ce nu se-opresc în loc,
știind că pentr-o clipă oarecare
nu merită destinul să-ntinezi.
Mai bine treci, te faci că nu îl vezi
și cauți o potecă spre noroc.
Se ascundeau în așteptarea zilei
în care-o rază le va fi penel
și le va-mprăștia în felu-acel
pe care numai pictorii de seamă
îl folosesc și-l pun pe pânza vremii
atunci când simt cum sufletu-i îndeamnă.
Sunt doar culori, culorile de toamnă
și se aștern pe-un gând ce pașii cheamă.
2 nov. 2022
Tânguiri de aripi reci
A plouat pe la noi, a plouat ca și când
N-au rămas stropi destui pentr-o toamnă plecând,
N-au mai fost din cei grei, ca de lacrimi potop,
Nici din cei prefăcuți când jelitu-i de top.
Pe sub nori cenușii, e tristețea în toi
Și sunt ochi umeziți, ori priviri ca de sloi
Când sunt zboruri în cer și se-mprăștie-n nori
Tânguiri de-aripi reci, prinse-n zbor de cocori.
E mai rece de-acum, iar prin gânduri e-un frig
Ca de-un dor ce-a venit și-a plecat și îl strig,
Ca de-o toamnă ce zilele verii-a strivit
Cu nori negri pe cer și-amintiri de plătit.
Ar mai fi frunze vii și-ar mai fi de trăit
În decor mohorât, dureros de privit
Și-ar mai fi stropi destui pentr-o toamnă plecând,
Chiar de plouă la noi, dar mai rar, ca și când ...
30 oct. 2026
Chipul iubirii
Chipul iubirii
Am încercat să te pictez, iubire,
așa cum îmi închipui eu că ești!
Vedeam un chip, un suflet, o sclipire,
iar bietul meu penel … ce zvârcolire,
ce căutări prin gânduri prea lumești!
Culorile amestecate-n grabă,
priviri ce, să clipească, nu-ndrăzneau
văzând, pe șevalet, cum se înjgheabă
ca-ntr-un poem, silabă cu silabă,
un vers adus de îngeri ce-l cântau.
Iubita mea, ai devenit iubire,
căci, la final, pe pânză-a răsărit
un chip ce nu e gând, nu-i amintire,
ești tu, și mă privești cu-acea privire
de care sunt, demult, îndrăgostit.
Din vol. „Chipul iubirii”
Cântec pe struna frunzei ruginite
Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,
Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindă
În strânsori de raze-nchipuind o plasă
Trasă-adânc în suflet, să îi fie casă
Și să-ncerce-acolo focul să aprindă
Cât să-mi pară viața, iar, misterioasă.
Gândurile-mi, toate, au înconjurat-o
Murmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o!”
Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,
Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;
Eu, cu Toamna-n suflet, viața am luat-o
Ca pe-o alta nouă, auxiliară.
Și-mi cântam pe struna frunzei ruginite,
Îmi scriam iubirea-n foi îngălbenite,
Norilor de ploaie le făceam în ciudă
Și-i goneam cu vântul, doar să nu audă
Vaierul din roze care mor. Și, uite:
Cine-a zis că viața e, în toamnă, crudă?
Din vol. “Aripi de azur”
Zâmbetul toamnei
Străluceau pe ape zâmbetele Toamnei,
Zâna care-mbracă viața în culori
Vii și nevăzute în singurătatea
Ce provoacă-n suflet valuri de fiori.
Numai o privire, poate să nu vadă
Cum plutește timpul rupt din curcubeu
Peste-o lume-n care pașii moi de zână,
Scriu pe șevaletul sufletului meu.
Ca să vezi minunea, poți veni cu mine
Și-am să-ți duc privirea unde ochii mei
Împletesc o vrajă în culori pe care
Le vei scrie-n suflet c-un ales condei.
Când, sub apăsarea pașilor de zână,
Sufletele noastre vor zâmbi la fel,
Toamna va întoarce fața către cerul
Care va-nțelege zâmbetul acel.
27 oct. 2022
Frâul pasiunii
Ce-mi bâzâie-n cap gărgăunii
Și-n ochi, ce scântei mi se-aprind
Când frâul ce-l pun pasiunii
Se rupe și cade, bufnind.
O, frâu cu plăceri în zăbală
Și-atâtea cuvinte în hăț,
De viața trecută, banală
Cu tine, de-acum, mă dezvăț!
Aleg libertatea deplină
Și zborul cu capul în nori,
Iar tu, zaci, căzutule-n tină,
Și poți, în uitare, să mori!
E ploaie și vânt. Vezi ce larmă
Fac frunzele-n ultimul zbor?
Iubito, cum pot să adoarmă
Pe-un frâu cu zăbală, când mor?
Din vol. “Dor de lele”
