E-o casă veche, casă bătrânească,
Așa cum poți la țară să găsești
Când vrei ca-n alte vremuri să trăiești
Și liniștea ușor să te găsească.

Acoperișul cere-nlocuire,
Pe ziduri s-au mai scurs din zugrăveli,
Păianjenii demult îi sunt fideli
Și e nevoie de-o aerisire.

Sunt multe de-ndreptat și de făcut,
Dar nu e grabă. Timpul de la țară
Nu se grăbește-n ceruri să dispară
Și nu le cere zilelor tribut.

E-un timp ce-mi lasă gândurile-n pace,
Îmi poartă bucuria de-a trăi
În fericire fiecare zi
Și îmi permite să aleg ce-mi place,

Iar mie-mi place colțul din grădină
În care, din fântână, un izvor
Îmi vine-adeseori în ajutor
Când gândurile înspre ani se-nclină.


Din vol. “Aripi de azur”