(După Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.

Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea să-l sărute pe frunte.

Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
Că nici acum n-a reușit să ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde să meargă cu banul.

Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.

Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.

Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.

Numai că azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.

Din vol. “Parfum ... vesel”

Ce-ar fi, dacă suflet aș fi,
pierdut în nimicul stelar,
un corp omenesc aș găsi
zăcând, în destinu-i amar,

Un mort care-i viu susținut,
în patul cel alb, de spital,
de sufletul celei ce-a vrut
să-l aibă, chiar nenatural?

Aș vrea, oare, sufletul ei
să-mi fie pereche un timp,
s-aleg să-mi petrec ani mai grei
și morții să-i fiu contratimp?

Sau, poate, pe el să-l salvez,
să-i fie durerea un vis,
și-n el, noul om, să cutez
să stau, pentru-o vreme, închis?

Mi-e greu chiar și să presupun
c-aș trece și nu mi-ar păsa.
Sunt sigur, iar vouă vă spun:
iubirea din mine o vrea.

Din vol. "Zece"

Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în așteptare
Strângând la piept,neliniștit,
Cea mai frumoasă floare.

Venea și ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Și, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.

O aștepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.

Dar, într-o zi, spre floarea lui,
S-a arătat, plăpândă,
Din ochi frumoși, din ochi căprui,
Privirea nouă, blândă.

Erau alți ochi, de suflet cald,
Era un dar al vieții:
Iubire-nfășurând c-un fald
Relicvele tristeții.

A fost, atunci, și a rămas,
Înflăcărată, vie,
Va fi cu ei și la popas
Acasă,-n galaxie.

Din vol. “Cântecul visurilor”

Regăsește-te-n privirea ce-ți aduce mângâiere
Și în buzele tăcute care nasc înfiorare
Coborând ușor pe umeri într-o caldă adiere
Ce se pierde ca suspinul unui val pe-un țărm de mare.

Vezi în ochii mei seninul și plăcerea din trecut,
Visul ce ți-am fost și, încă, îți răsare-n amintire
Ca un vânt ce te-nfioară când sărutu-i nevăzut
Îți învăluie făptura și te-mbată cu iubire?

Vino, brațele-mi te-așteaptă, pieptul meu să-și afle dorul!
Tu, o Ană renăscută ce se vrea în el zidită, 
Eu, acela ce-și dorește să îți fie ziditorul,
Noi, înlănțuiți în clipe de iubire împlinită,

Să privim uimiți cum zorii, apărând neașteptat,
Ne descoperă din umbra nopții noastre împreună
Și pictează peste cerul care încă-i înstelat  
Nori ce au culoarea vieții, nori de dragoste nebună.

Vino și te regăsește în știuta mângâiere,
În privirea mea tăcută și pe buze ce-ți șoptesc:
“Tu-mi ești viața, tu-mi ești visul, tu-mi ești clipa de plăcere,
Tu, de cer mi-ai fost ursită, ție-ți spun că te iubesc ”.

Din vol. "Eterna căutare"

De-oi cânta-ntr-o sărbătoare
prin poiana c-un izvor
care-și susură izbânda
strălucind triumfător
înspre muguri noi pe ramuri
de prin teii reci și goi,
cu o viață ce se zbate
ca și gândurile-n noi,
îmi va fi un cânt sălbatic,
urlet aruncat spre cer
printre pânze de păianjeni 
cu-amintiri ce nu mai pier.

Se va pierde-n roi de stele
ahtiate de adopții
ale pulsurilor care
mai atârnă-n crucea nopții
ridicând o rugă mută
spre ecouri de rugină
din pocalele golite
ale celor ce se-nchină
dalelor demult apuse,
dar călcate, uneori,
de fantome visătoare
care simt, în mai, fiori.

Din vol. “Eterna căutare”

Era o zi când cerul se pregătea de-amurg
Și își chemase norii, luminii să-i păzească
Suspinele de raze pe drumul ce-l parcurg
Spre zori străini ce-așteaptă și ei să le iubească.

M-am ridicat, cu gândul, pe nori de înserare,
Să prind o rază care, cu strălucirea ei,
Să-mi fie o lumină, să-mi fie alinare
Și răsărit pe cerul ascuns în ochii mei.

Iar gândul, cu o plasă de visuri ne-mplinite,
Găsind pe cer o rază pierdută-ntr-un suspin,
A învelit-o-n mreaja cuvintelor menite 
S-o facă să se rupă din vechiul ei destin

Și mi-a aprins lumina sub cerul ce-nnoptase,
Iar ochii mei, luceferi, din noaptea-ceea, vii,
I-au fost ei, razei mele, lumina ce-o lăsase
În mine să pătrundă, în prima noastră zi. 

Din vol. “Eterna căutare” 

Ea a plecat, iar el ... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în “ceva” … deplin.

Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân’-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din ... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el ... plătește, că nu-i prost.

Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis “Kum vo” și ... a plecat.
(Traduc: “- Ești no.2, păcat!”)

Din vol. “Hai, pa!” 

Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Și deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.

Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.

Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână,

Iar tot ce-ți cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie

Și să privești, zâmbind, în ochii mei.

Din vol. "Cântecul visurilor”