E multă tristețe pe-o hartă
în care, poteci paralele,
cu spini sau abis între ele,
te-anunță că viața nu iartă.
Sunt oare și lumi diferite,
în care, pe-o hartă mai bună,
potecile se împreună
și merg mai departe lipite?
Există o singură lume
în care iubirea așteaptă
un semn, o privire, o șoaptă,
a celor ieșiți dintre hume,
sau, doar, o alegere-anume,
pe scara c-o singură treaptă?
Din vol. "Oare"
E-o pagină din cele ce vor fi
Şi nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poţi citi? E scris că te iubesc?
Nu poţi vedea nici peste, doar, o zi?
Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Şi e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viaţă nu-şi au rost.
Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?
Vom retrăi ce-a fost şi … mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.
Din vol. “Eterna căutare”
Era-ntr-un timp pierdut în alte vremuri
Când spre iluzii mă-ndrepta răscrucea
În care aşteptam să vină trenuri
Din visuri ce-şi purtau, în taină, crucea,
Eram, cumva, în spaţiul din arene
Cu vagi sclipiri de ochi sau doar părere
Ce-mi aprindea ades un foc în vene
Şi gânduri însetate de plăcere.
Mă răscoleam ca vântul într-un munte
Cu poale unduind în apa mării,
Lovind în piscuri mari sau stânci mărunte,
Strivit de timpul lung al aşteptării.
În lacrima ce ţi s-a scurs pe faţă,
M-am reflectat o clipă cât o viaţă.
Din vol. "Gândul pierdut"
Iubita mea, să știi că te-am iubit
Din Palilula până-n Doru’ Lelii,
Aș spune chiar că până la sfârșit,
La tălpile crăpate-n epitelii,
Iar asta ai putea s-o recunoști,
Că nu e greu, și nici la o adică,
Să zici că-s eu acela dintre „foști”
Ce țí-a-ncântat făptura subțírică
Și ți-a umplut pocalul cu un vin
Cu-aromă ca și tine: tămâioasă,
Ce ți-a intrat în fluxul sanguin
Și n-ai mai fost, de-atunci, devreme-acasă.
Eu nu mai știu, dar tu, de-ți amintești
Ori îți mai trec secvențele prin gând,
Ar trebui, prin creieri să-ți grăiești
Că te lăsam poeme intonând
Și cred c-ai răgușit de-atâta cânt
Ori ți-ai furat, din capul tău, căciula,
Când te-ai gândit la un deznodământ
C-un dor de lele friptă-n Palilula.
Din vol. “Dor de lele”
Cine, oare, mai credea
Că-n zăpadă vom călca,
De-ntâi mai vom tremura
Gata-gata a ura?
După Paști ca de An nou
Să urlăm ciocnind un ou:
Dați-ne căldură, măi,
Vremea e cu năbădăi!
Cerul a-nțeles că noi
Ne vrem iarna înapoi
Din vol. "Hai, pa!"
Iubirea și-a-nălțat un zid
greu de pătruns ori depășit
de gândurile ce ucid
și suflete ce se deschid,
și un frumos neprihănit;
E-un zid puternic, neclintit.
Se-ntâmplă multe-n jurul lui:
tăceri și lacrimi, rătăciri,
cuvinte dulci sau amărui,
săgeți albastre ori căprui,
dar zidul unei mari iubiri
respinge-n trupul său ciopliri.
E-n suflete - al tău și-al meu,
de nepătruns, de netrecut,
ușor în noi și-atât de greu
să îl împarți în „tu” și „eu”
când el s-a întrupat în lut
și ne-a unit, și-a tot crescut.
Din vol. “Eterna căutare”
Am așteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineața, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
‘n-a Fecebook-ului mare aventură.
Ea n-a venit, eu mi-am aprins țigara
și mi-am băut cafeaua cu tristețe
privind în gol sau printre cerculețe
de fum cu o aromă de curara.
Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam și câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,
c-un zâmbet dulce,-ascuns în colțul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei:
“Iubitule, beau ceai de anghinare”
Din vol. "Parfum ... vesel"
Mi-am risipit privirile
printre ramurile primăverii
și s-au întors la mine încărcate cu flori.
Le-am îndreptat, apoi,
spre cer
și au împrumutat
pentru ochii mei
albastrul său.
Din apele mării,
mi-au adus bucuria valurilor,
de pe vârfurile munților,
puritatea zăpezii,
dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
nu mi-au mai adus nimic,
nu au mai revenit,
nu au mai vrut să-mi împărtășească
perfecțiunea.
15 apr. 2018
(Hexagramă)
O cucerise iute, c-o brăţară,
Şi-n gemete îşi consuma amorul
-Îşi alesese foarte bine dama-
Când, brusc, a auzit: "Prea ca la ţară!";
Şocat, dezamăgit, nu şi-a dat seama
Că iarăşi ... n-a închis televizorul.
Din vol. “Parfum … vesel”
De-aş fi atotputernic
aş da surâsului tău
darul tămăduirii,
aş face din lacrimile tale
balsamul durerii,
aş modela în marmură
perfecţiunea umerilor tăi,
aş face din liniştea ochilor tăi
simbolul păcii.
Ţi-aş da,
odată cu dragostea mea,
puterea divină.
Din vol. "Gândul pierdut"
Daniel Vișan-Dimitriu 