Pașii gândurilor mele
Se aștern, timid, pe ramuri,
Intră-n flori, devin balsamuri
Și atrag, din noapte, iele.

Vin pe tremurul de stele,
Se agită-n stropi de ploaie,
Vin cu vremea ce se-nmoaie,
Înspre gândurile mele.

Nu-s aici! – doar urme lasă
Peste ramuri învechite
De-anotimpuri asfințite
Sub tăișuri ca de coasă.

Zboară, gândurile mele,
Pe un cer de primăvară,
Cu speranța că-ntr-o seară
Timpul vor putea să-nșele

Și să-l facă să le-ntoarcă
Într-un an când o privire
I-a dat inimii de știre
Că iubirea o încearcă.



Din vol. “Aripi de azur”