Cortina de-ntuneric se lăsase,
Iar sala fremăta în așteptare,
Căci primul gong bătuse-o amânare
A păcii care scena luminase. 

La gongul ce-a urmat a fost tăcere
Când premiul așteptat s-a dus departe
Și-n spatele cortinei, ca din moarte,
S-a auzit un vuiet de-ncheiere.

Cu gongul care-a ridicat cortina,
Au răbufnit, în foc de artificii,
Actorii ahtiați de sacrificii
În sala care aștepta lumina.

Și-au început cuvintele să zboare,
În umbrele din sală să lovească
Și-au început actorii să primească
Tot ce-ar putea din scenă să-i doboare.

Când pacea care scena luminase
A dispărut, de teatru îngrozită,
În locul ei din lumea ipocrită
E-acum tot ce lumina alungase.


5 apr. 2026