Îmi place uneori, chiar de m-apasă
și-n brațe reci de ziduri viața-mi strânge,
îmi place căci din gânduri mai înfrânge
când ea, singurătatea, mi-e aleasă.

Îmi dă un sentiment de siguranță,
de liniște în clipa de visare,
mi-aduce începuturi de uitare
și îmi ascunde ultima speranță.

Îmi place, dar nu azi și … cât mai rar;
singurătății nu mă dau în zile
când gândurile-mi zboară spre idile

sau când iubirea-mi cere ca, măcar,
cu gesturi măsurate, dar febrile,
doar libertății să mă dau în dar.

Din vol. “Călător prin gânduri”

De-mi vei privi în suflet vei vedea
plutind, cu scânteieri intermitente,
intenții ca privirile-mi absente,
dorindu-și împlinirea-n a putea.

Intrând mai în adânc, să nu te miri
când, dintr-un colț ascuns, te vor privi
chiar ochii tăi. Abia atunci vei ști
de ce-mi provoci în suflet răscoliri.

Dar poți tu oare? Poți intra din nou
în suflet cu privirea să-mi pătrunzi,
la orice întrebare să-ți răspunzi?

Sau îl privești ca pe un vechi tablou
pe care l-ai primit, demult, cadou
și-ncepi cu ilustrate să-l confunzi?

Din vol. “Călător prin gânduri”

Era o potecă în jungla albastră
Prin care mergeam și priveam, rătăcit.
Părea tot o lume, putea fi a noastră,
Dar timpul, acolo, era diferit.

Copacii-mpleteau, prin secunde, tunele
În care un pas se-ntindea pe un an,
Iar trunchiuri bătrâne erau santinele
Și porți ce păreau că te scot la liman.

Dar porțile-acelea, în ere-adâncite,
Duceau spre niciunde, mergeau în eter
Pe-un drum cu destine deja împlinite,
Spre lumi depărtate, lipsite de cer.

Visam că-ntr-o junglă, aventurier,
Îmi caut limanul și încă mai sper.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Și dacă-atunci te-aș fi putut privi,
aș fi văzut lucirea vinovată
a ochilor ce mi-au plăcut odată,
dar au uitat de mine într-o zi...

Iar dacă mai citesc tot ce îmi scrii,
e doar un obicei și-o așteptare
a unui adevăr ce, poate, doare,
dar îl prefer, și-ar trebui să știi.

Acum, pe-un țărm îndepărtat, străin,
cu gândurile-n valuri zbuciumate,
zbătându-se în salturi de delfin,

aștept o clipă de sinceritate
ce m-ar elibera de greul chin
al sufletului ce-i doar … jumătate.

Din vol. "Oare"

Dansează cu mine în nopți fermecate
și hai să intrăm în sălbatica horă
a ielelor mândre, dorite,-așteptate
de fauni ce tremură-n ritm de pandoră.

Să-ncingem pământul, să facem s-apară,
sub pași strecurați printre raze de lună,
din recele iernii, preludii de vară,
din voaluri de noapte să facem cunună.

Să fim: eu, un faun, iar tu, printre iele,
aceea pe care o-aștept să-mi arate
ieșirea-mpreună din visele mele
în viața reală ce-adună din toate.

Ne fie pandora și dansul plăcere
în lumile-ascunse în nopți de tăcere.

Din vol. “Călător prin gânduri” 

E primăvară, iar, iubita mea,
Și ne-nălțăm, în dansurile noastre,
Spre infinitul dalelor de astre
Ce-așteaptă pașii noștri-a le călca.

Strălucitori, parcurgem lumi de vis
În volte-mbrățișate de iubire
Și, ca-ntr-o dulce, blândă fulguire,
Ne scurgem printre flori de paradis.

În lumea-ceea, gândurile tac
Și numai ochii pot să mai vorbească
Prin scânteierea lor nepământească.

Acolo, în al stelelor iatac,
Iubirea noastră poate să-mplinească
Destinul scris în vastul zodiac. 

Din vol. “Eterna căutare”

Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii să-mi îndrume.

Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.

Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,

aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!

Din vol. "Oare"

Vis dezmierdat și uitat sub o pernă,
Glasul tău slab mă trezește în noapte
Și îmi alungă noi visuri inapte
Să mă transpună în viața eternă.

Te furișezi, printre gânduri, în minte
Și mă ridici, pe noi aripi, în zboruri
Printre-amintiri ce se-ntorc din decoruri
Care-au rămas neuitate și sfinte.

Visul meu drag, ce mă-‘nalți printre stele,
Vino, de poți, și veghează-mă-n somnul
Care îmi pune la aripi atele,

Adu-mi imagini cu noi acuarele,
Adu-mi iubire, alungă-mi nesomnul,
Te rog, rămâi visul viselor mele!

Din vol. "Oare"

Te chem cu notele suspin
pe care, azi, le-am dezgropat
din anii scurși pe-un țărm străin,
sălbatic și uitat.

N-aș fi crezut că vor mai fi
cum le știam, cum au mai fost,
atât de dulci, atât de vii,
cu-același tainic rost.

Dar iată-te, venind ușor
în fața ochilor uimiți,
un înger trist, ocrotitor
al celor părăsiți.

- Oprește-ți cântul, am venit!
Credința ta a biruit.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Urmează-mă acolo unde cerul
Păstrează locul gândurilor noastre
Adăpostit de ploile salmastre
Din clipele ce-și cântă efemerul!

Urmează-mă și florile albastre
Vor fi cuprinse toate-n colierul
De zile-n care nu pătrunde gerul
Iar ochii-ți vor avea sclipiri de astre!

Urmează calea mea și, mână-n mână,
Tot raiul mult dorit îl vom parcurge
Și vom găsi a viselor fântână

Din care gândurile noastre demiurge
Își vor lua iubirea ca stăpână
În clipele-mpreună ce s-or scurge.

25 feb. 2021