Îți doreai trandafirii din sufletul meu,
Cu petale de foc și arome de dor
Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu
Obținut în apusuri de timp arzător.

Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung
Și-n priviri am simțit un fior de sfârșit
Al intenselor rugi pe un drum mult prea lung,
Măsurat în dorințe sub cer adormit.

L-ai luat și, la piept, în tăcere l-ai strâns,
Iar din ochi, strălucind, a căzut ca o stea
Doar o lacrimă, una - finalul de plâns
Și-nceput bucuriei din ce va urma.

Din petale de jar, s-au născut primăveri
Cum n-au fost, cum le-ai vrut, cum le vrei și le ai 
Pe un drum unde-acum trandafirii de ieri
Au petale carmin și arome de Rai.

Din vol. “Cântecul visurilor”

Se legăna pe prispă,
în vechiul balansoar,
cu ochii-nchişi, adesea,
cu sufletul hoinar

prin amintiri din vremea
când stelele-i cântau
în nopţi ce mult prea scurte,
atunci, i se păreau.

Îi este lumea-ceea
o alta, nu a lui,
căci prea era frumoasă,
şi prea a fost … şi nu-i.

Iar visurile, parcă,
se mai îndeplineau,
şi zilele senine
erau. Mereu erau.

Eheei, frumoasă viaţă
a mai avut! Păcat
c-a fost doar înainte!
Pe-aici … s-a terminat.

Din vol. "Călător prin gânduri"

Îți râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ți mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu … vrei să știi adevărul.

Căci, ziua trecută,-ndoiala,
hoțește în gând strecurată,
ți-a pus la-ncercare morala
și tot ce-ai crezut, dintr-odată.

Citești cu speranța că, poate,
în carte va fi o dovadă
ce răul din suflet îți scoate
și lasă ce-i bun să acceadă.

Privești printre rânduri cu teamă,
încrederea ți-e clătinată,
dar sufletul, iată, te cheamă,
căci inima ta e curată,

Și-acolo, de vorbă cu tine,
vei ști să găsești mângâiere
și nu în ce-a scris oarecine;
credința e-n el și nu piere.

Din vol. "Zece"

Ea nu i-a spus că-n visul pe care l-a avut,
Erau pe malul mării, privind îmbrățișați
Spre dincolo de lume, de cer, de cunoscut,
Ca primii dintre oameni, de zori, atunci, creați.

El nu i-a spus că-n visul ce tocmai l-a-ncheiat,
Dansau pe-un țărm sălbatic, intens, înfiorați,
Dorindu-și împlinirea în cel dintâi păcat,
Ca primii dintre oameni, de zori, atunci, creați.

Ei nu și-au spus de visul din timpul de demult,
Când ea era o floare, el – flutur visător,
În vremea când, prin sânge, simțeau acel tumult,
Ca primii dintre oameni, mânați de-același dor.

Secretul lor e visul din zorii-n care-au stat
Îmbrățișați pe țărmul cu tot ce li s-a scris
Cu multă vreme-n urmă, în cerul înstelat,
Lor, celor ce, de-o viață, visează-același vis.

Daniel Vișan-Dimitriu
(20 aug. 2019, Craiova)

Îmi plouă cu raze, îmi plouă de sus,
În picuri de aur, în stropi de apus,

Mă unge, prin ploaie, cu mirul de cer,
Divinul ascuns într-un mare mister,

Se scurge lumina, prin mine,-n pământ
Și-i schimbă tristețea-n iubire și cânt,

Îmi plouă cu raze, îmi plouă șuvoi …
Mă scald în apus și în noaptea de-apoi.

Din vol. "Călător prin gânduri" 

E-o rană-n pieptul cerului și curge,
înspăimântând privirea unui nor,
o rază din apusul care plânge
cu lacrimi de un roșu-amăgitor.

E-o rană-n cer și-albastra lui culoare
se schimbă, în apusul liniștit,
cu cea a nopții ce, treptat, apare
c-un cer având culori de infinit.

În liniștea schimbării, se ridică
plutind pe aripi moi de gând senin,
în dansul ce trăirii îl dedică,
doi îngeri ai apusului divin.

Se-nalță-n zborul lor, privind spre Soare,
în cercuri ce se-ncumetă a fi
o lacrimă-n întunecata zare
și-un răsărit în alte zori de zi.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Nu îmi testa iubirea pentru tine
și nu te îndoi de ea nicicând!
E-a ta, o poți simți, îți aparține
și-o poți vedea, chiar ochii închizând.

E peste tot: în tine, te-nconjoară,
e-n aerul ce îl respiri, în vise,
în ziua cea mai dulce sau amară,
în tot ce ești, în gând și-n cele scrise.

N-o poți vedea și nici n-o poți atinge,
e și puternică, dar și fragilă,
încât o neîncredere o stinge
și o distruge fără nicio milă.

Să n-o testezi! E-un fluture pe-o floare
cu aripi tremurânde,-atât de fine,
de-o frumusețe ce-n privire doare,
așa că nu-l atinge, e mai bine!

Din vol. "Chipul iubirii"

Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.

Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.

Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.

Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,

Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.

Din vol. "Chipul iubirii"

Întoarce-te! Singurătatea ta
își cântă în tăcere versuri triste
pe note false, grave, fanteziste
și așternute pe un portativ
ce nu le mai suportă și ar vrea
să scape de registrul maladiv.

Întoarce-te și vei vedea că ai
la îndemână instrumentul care
îți poate-aduce marea ușurare
și sunete pe note din trecut,
din vremea când lumină radiai
și dorul îți era necunoscut.

Încearcă-l și împrăștie în vânt
tristeațea transformată-n bucurie,
pe versuri care vor dori să fie
cuvinte ce spre Soare vor zbura,
fantasme ce se-adună într-un cânt
pe care voi dansa și eu, cândva.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Erai, în lumea ta din vechi povești,
pierdută-n gânduri ce-și doreau uitare,
iubirea încercând s-o amăgești
c-o inimă lipsită de culoare.

Priveai și nu vedeai, priveai tăcut,
o lume-așa cum ai fi vrut să fie,
ferită și de-al timpului sărut;
visai pierdută în melancolie.

Erai acolo când ne-am întâlnit,
învăluită în mister, retrasă,
dar mi-ai urat un moale “Bun venit!”
c-o voce-atât de caldă și sfioasă.

Rămas în lumea ta, uitat de timp,
te-am învățat iubirea cu tandrețe,
trecând, din anotimp în anotimp,
în lumea noastră fără bătrânețe.

Tu mă privești zâmbind, eu te iubesc,
tu mă adori, eu te sărut, iubire,
noi suntem într-un vis ce-l plăzmuiesc,
sperând în viitor și-n regăsire.

Din vol. "Zece"