Fără categorie

Noapte fierbinte

de Daniel Visan-Dimitriu 
Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu’-mi dansează cu-ncântare.

Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.

Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie

Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.

Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi … de prea-departe.

Din vol. "Zece"

Picuri de an

de Daniel Visan-Dimitriu 

Aștept picăturile reci sau fierbinți
De zile ce-n grabă-n apusuri se scurg
Și nopți ce îndreaptă spre zori juruinți,
Le-aștept, împreună cu ele, să curg.

Să-mi vină, să-mi fie, să-mi cadă pe rând
Pe umeri, pe viață, pe timpul ce-a fost,
Pe riduri din sufletul încă pulsând,
Să treacă prin mine-n blândețe și rost. 

Le-aștept ca pe-un cântec ce vine de sus
Cu note în picuri domoli de cuvânt
Căzând ca o ploaie de raze-n apus
Pe lutul ce-mi e, de lumină, veșmânt.

Voi ști să le fiu și vor ști să îmi fie
Atingere dulce, balsam și alean
În sufletu-mi care le vrea simfonie
Înscrisă-n destinul parcurs de un an.

Din vol. "Cântecul visurilor"

Sonet sub raze de Lună

de Daniel Visan-Dimitriu


Hai să lăsăm lumina să se-așeze
Pe umerii dorințelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Și-asalturi de iubire să cuteze.

Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.

Să ne-avântăm sub razele de Lună
Și să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.

Iar de va fi ca totul să apună
Și să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.

Din vol. „Călător prin gânduri”