Țărmul doinelor frânte

Nu-ți mai aud bătăile aripilor
și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată.
Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți
de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe
ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor.
Aici, jos, pământul e tot negru 
și tot mirat că unii îl cred albastru ca un cer 
pe care tu nu te mai vezi
nici zburând, nici cântând,
nici albă ca o ie purtată de valuri
spre țărmuri cu doinele frânte.
Între cer și pământ, nu mai zboară decât tristeți
mânate de cenușa cuvintelor 
arse de vreme.

25 iun. 2018

Noapte fierbinte

Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu’-mi dansează cu-ncântare.

Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.

Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie

Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.

Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi … de prea-departe.

Din vol. "Zece"

Picuri de an

Aștept picăturile reci sau fierbinți
De zile ce-n grabă-n apusuri se scurg
Și nopți ce îndreaptă spre zori juruinți,
Le-aștept, împreună cu ele, să curg.

Să-mi vină, să-mi fie, să-mi cadă pe rând
Pe umeri, pe viață, pe timpul ce-a fost,
Pe riduri din sufletul încă pulsând,
Să treacă prin mine-n blândețe și rost. 

Le-aștept ca pe-un cântec ce vine de sus
Cu note în picuri domoli de cuvânt
Căzând ca o ploaie de raze-n apus
Pe lutul ce-mi e, de lumină, veșmânt.

Voi ști să le fiu și vor ști să îmi fie
Atingere dulce, balsam și alean
În sufletu-mi care le vrea simfonie
Înscrisă-n destinul parcurs de un an.

Din vol. "Cântecul visurilor"

Sonet sub raze de Lună


Hai să lăsăm lumina să se-așeze
Pe umerii dorințelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Și-asalturi de iubire să cuteze.

Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.

Să ne-avântăm sub razele de Lună
Și să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.

Iar de va fi ca totul să apună
Și să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.

Din vol. „Călător prin gânduri”