Nu-ți mai aud bătăile aripilor și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată. Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor. Aici, jos, pământul e tot negru și tot mirat că unii îl cred albastru ca un cer pe care tu nu te mai vezi nici zburând, nici cântând, nici albă ca o ie purtată de valuri spre țărmuri cu doinele frânte. Între cer și pământ, nu mai zboară decât tristeți mânate de cenușa cuvintelor arse de vreme. 25 iun. 2018
Fără categorie
Trecerea

Din vol. “Eterna căutare”
Noapte fierbinte

Mă-mbrățișezi, adesea, de departe, cu o privire caldă, iubitoare, ce mă alintă cu ceva aparte, iar sufletu’-mi dansează cu-ncântare. Mă faci să simt cum noua primăvară e plină de arome și savoare, iar pașii furișați pe străzi, spre seară, sunt doar preludiul nopții următoare. Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire în care eu, bărbat, iar tu, femeie, vom face Universul să se mire când fiecare stea va fi scânteie Născută-n înfocatele săruturi, sau din atingerea de trupuri calde, formând noi galaxii în așternuturi, prin care doar iubirea să se scalde. Va fi o noapte cum n-a fost niciuna, vei fi iubirea mea, vei fi aparte, vei fi a mea acum și-ntotdeauna, tu, ce mă-mbrățișezi … de prea-departe. Din vol. "Zece"
Pădurea amintirilor

11 apr. 2018 - Vol. “Eterna căutare”
Picuri de an

Aștept picăturile reci sau fierbinți De zile ce-n grabă-n apusuri se scurg Și nopți ce îndreaptă spre zori juruinți, Le-aștept, împreună cu ele, să curg. Să-mi vină, să-mi fie, să-mi cadă pe rând Pe umeri, pe viață, pe timpul ce-a fost, Pe riduri din sufletul încă pulsând, Să treacă prin mine-n blândețe și rost. Le-aștept ca pe-un cântec ce vine de sus Cu note în picuri domoli de cuvânt Căzând ca o ploaie de raze-n apus Pe lutul ce-mi e, de lumină, veșmânt. Voi ști să le fiu și vor ști să îmi fie Atingere dulce, balsam și alean În sufletu-mi care le vrea simfonie Înscrisă-n destinul parcurs de un an. Din vol. "Cântecul visurilor"
Sonet sub raze de Lună
Hai să lăsăm lumina să se-așeze
Pe umerii dorințelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Și-asalturi de iubire să cuteze.
Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.
Să ne-avântăm sub razele de Lună
Și să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.
Iar de va fi ca totul să apună
Și să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.
Din vol. „Călător prin gânduri”
Sărutul ultimei iubiri

Frumoasă,
Elegantă,
Fină,
C-o scânteiere în priviri
Ce-mi amintește mari iubiri
Din lumea greacă
Sau latină,
Din timpuri vechi
Sau mai târzii,
De când te așteptam să vii.
Așa îmi ești,
Așa te am
În suflet,
Brațe,
Ochi și gând,
În noaptea noastră,
Noaptea când
Așez pe-un umăr diafan
Sărutul ultimei iubiri,
Scânteia primei dăruiri.
05 feb. 2019
The Journey Begins
Thanks for joining me!
