Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu’-mi dansează cu-ncântare.

Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.

Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie

Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.

Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi … de prea-departe.

Din vol. "Zece"