Neliniștea din viața viitoare
Îmi sugruma dorința de-a trăi,
Așa c-am hotărât ca într-o zi
Să iau măsura corespunzătoare.
Să pun de-un ștreag, de-un glonț, de-a aruncare
De pe un bloc, un munte ori un turn?
Să fie gest de zi, ori gest nocturn?
Treceam prin dubii care mai de care.
Dar dac-o feștelesc și-ajung în alta
Și următoarea n-o fi care-a fost?
Ce moarte-i aia fără niciun rost?
Ce-o fi o fi, căci “are pește balta”!
M-am sinucis privind televizorul
O zi întreagă pe-un canal de știri
Din cele ce te-ajută să respiri
Doar ce îți dă “de creieri spălătorul”.
De nu crăpam, ziceam din cele sfinte,
Dar ... ce să spun? – neliniștea s-a dus,
Căci am închis un bec ce-ardea pe sus,
În casa mea din viața dinainte.
16 nov. 2026