
Ar fi fost o zi ca nicio alta,
Dar a fost ce nici n-aș fi gândit
Când în visuri mi-am închipuit
Că te-am renăscut, cioplind cu dalta.
Am plecat să caut prin pădure
Lemnul potrivit, să îl găsesc
Și să văd cum pot să-l folosesc,
Chipul tău să poată să îl fure.
Am găsit, ascuns de-o rădăcină,
Tot ce-am vrut să-mi fie ca un lut
În creația de început
Într-o artă ce-mi era străină.
Am privit cu ochii-nchipuirii
Lemnu-acela și mi te-am gândit
Ca-ntr-un vis în care te-am iubit
Când te-am prins în flacăra privirii
Și, curând, în mâna mea cu dalta,
A-nceput s-apară chip de vis,
Fericit că lumea s-a deschis
Într-o zi cum n-a mai fost o alta.
28 aug. 2026