Mi se năzar, în zorii ca de fum,
Cuvinte vechi, în treceri fără scop
Prin gânduri care-au devenit postum
Sub cruci din lemul fără soț, de plop.

Mai trec și umbre, siluete vagi,
Nedeslușite, căutându-și drum
În urmele bastoanelor de magi
Pe nopțile de ieri, pierdute-acum.

Sunt umbre ca un murmur de cuvânt
Pe care-aș vrea, cumva, să-l înțeleg
Ori, de nu pot, să îl arunc în vânt
Și, că l-am auzit, să pot să neg.

Iar ce-mi doresc, în zorii ca de fum,
E să pășesc pe-al murmurului drum.



Din vol. “Cântecul visurilor”