În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ți-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinţi un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?

Iar dacă norul îți aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?

Sunt bucurii ce se adună-n viață,
Cuprinse între pietre de hotar
Și nu admit balanță sau cântar.

Când soarele sau norii te răsfață,
Tu s-o trăiești frumos, așa te-nvață,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.


Din vol. "Oare"