Mergeam pe-o cărare de iarnă
Și totul în jur îmi părea
O parte din visul cu ea
Lăsat pe Pământ să se-aștearnă.

De mână mergeam pe cărare,
Doi fulgi ori doi îngeri eram,
Căci urme deloc nu lăsam
Pe albul adus din visare.

Priveam spre copacii din jur,
Uimiți că și ei, ca și noi,
Treceau prin zăpezi câte doi

În visul al cărui contur
Se pierde în lumea de-apoi
Cu ei și cu noi, amândoi.

21 feb. 2026