Rătăcitorule, pe unde-ai fost
În anii căutărilor prin mine?
Nu te-am aflat, deși te-am căutat, 
Găsirea ta, sperând să mă aline.

Prin gânduri, nu-mi erai și niciun gând
Nu a știut spre tine să mă-ndrume,
Căci urme n-ai lăsat când ai plecat,
Părând că te-ai retras din astă lume.

Nici visele de tine nu știau,
Nu te-au văzut trecându-ți printre ele
Șirag de urme care noaptea sunt
Strălucitoare ca un praf de stele.

Nu te-am găsit niciunde, nu erai
Acolo unde-ar trebui să fie
Acel pe care îl știam un eu
Ce face sinea mea să pară vie.

Te-ai reîntors la mine. Bun venit!
De-acum, prin gânduri sau prin vise, eu
Voi colinda ca-n vremea când eram
Rătăcitorul sufletului meu.

Din vol. “Aripi de azur”