Pe dunele din Paradis aștern
Aprinderi în vegheri de felinare
Ferite-n clipe lungi de așteptare
De-un zid crescut pe salbe de Infern.

Înflăcărata veghe-n renunțare, 
Atârnă în mănunchi de foc etern
Ce mângâie dorințele patern
Și caută pe-o coapsă alinare.

Ce foc mistuitor, ce vis de foc
Ar trebui în veghe să se piardă,
Când Paradisul pare că-i un joc?

Ce vis de Iad ar mai putea să ardă
În cel ce-ar vrea o clipă de noroc,
Doar cât să-și prindă, peste gât, o zgardă?


Din vol. “Aripi de azur”