La o margine de lume
Unde ochii ţi-adăpai,
Un copac, ieşit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Eşti … bonsai!

- Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viaţă solitară
Unde alţii pot să moară,
Tu, ce crezi?

Dacă am coroana mică
- Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?

M-am luptat cu vânturi rele
Şi-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forţat.

M-am opus la geruri crude
Şi-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu … bonsai?

Din vol. “Călător  prin gânduri”