În șerpuirea drumului de care,
E forfotă, e praf și, mai ales,
E-o bucurie greu de înțeles
De cei ce vor doar umbră și răcoare.

Sunt obosiți, căci munca la cules
I-a obligat, sub razele de Soare,
Să-ndure înc-o zi chinuitoare
De muncă și căldură în exces.

Nu cei bătrâni sunt obosiți de vară,
Nu ei, cei care-o viață au muncit
Pământul sfânt din colțul lor de țară.

Cei tineri sunt acei ce-au obosit
Și n-ar mai vrea să vină mâine iară
S-ajute-n munci de care au fugit.

Din vol. “Cântecul visurilor”