Pașii mei, pe malul mării,
Se-ndreptau spre soare-apune,
Ca și gândurile mele 
Cele rele, cele bune,
Încărcate de lumina
Răsăritului de stele.

Parcă-n vis, urmam cărarea
Pe sub valuri noi tăiată
Ori ascunsă printre gânduri
Ca-ntre scânduri și legată
Cu otgoane de nisipuri
Scurse-n mare, rânduri-rânduri.

Și mergeam, călcând pe valuri,
Printr-un răsărit de noapte,
Pe un țărm, cioplindu-mi drumul
Prin uiumul celor șapte
Stele risipite-n cerul
Negru. Negru ca și fumul.

Din vol. “Eterna căutare”