Firavul gând al clipei care trece
în universul celei ce va fi,
s-a tulburat și-a hotărât să plece
spre zori tiviți cu-argint, ce vor veni.

Îi va străbate luminat de-o rază
ce-i va purta speranța spre pământ
și va simți cum ritmuri noi pulsează
în fiecare fulg purtat de vânt.

Va fi tot iarnă, frig, dar o căldură
îi va atrage zborul din văzduh
și-i va topi tăria din armură
în creuzetul vorbelor de duh.

Nu va putea de-acolo să mai plece
Firavul gând al clipei care trece.

Din vol. “Aripi de azur”