Sonetul râului uitat de timp

- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viață fără frâuri
Când prin lume-am colindat,

Râu cu apă de cristal
Și cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neștiutul din aval?

Unde mergi, când tu nu știi
Dacă-n față ai și-s grele
Toate stâncile acele?

- Eu nu știu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca și timpul celor vii.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Lasă un comentariu