Sonetul gândului uitat     

E doar un gând și-l port ca pe o taină  
ascunsă printre straturi de tăcere,
așa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.

Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ți-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înțelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.

Îți mângâi pielea fină cu blândețe
și îți alint privirile cu mine,
iar buzele-mi își poartă-a lor tandrețe
pe trupul alb, cu formele divine.

Te recompun din amintiri răzlețe
și te iubesc în gândul meu cu tine.

Din vol. “Călător prin gânduri”

Lasă un comentariu