Mă-ncumet spre adâncuri căutând
o urmă sau un semn să îmi arate
că ai trecut pe-acolo când și când
și ți-ai luat cadourile, toate.

Îți las ce știu că îți dorești și vrei,
sărutul meu și gânduri ce te-alintă
atunci când vii, în brațe să le iei,
știind că tu ești singura lor țintă.

Și îți mai las, iubita mea, și flori
pe care știi c-am presărat suspine
când le-am cules, și vei simți fiori
știind că toate-s numai pentru tine.

Iar de va fi din nou să ne-ntâlnim
la margine de gânduri și de ape,
iubirea noastră vreau să împlinim,
iar timpul va putea să își adape

secundele, privind spre un tablou
așa cum n-a mai fost pictat nicicând,
cu noi, uniți în strigăt și ecou,
sub ape, ca în transă, tremurând.

Din vol. “Chipul iubirii”