Se scurgea nisipul clipelor în valuri
Și pluteau prin timpul mării din eter
Fără de odihnă-n ape fără maluri,
Fără grija vieții dincolo de cer.

Și-mi pluteau albastre clipele trecute,
Și-mi cântau ferice-n fiece apus,
Fără vreo tristețe, făr-a fi pierdute,
Doar cu dor de zorii care le-au adus.

Fiecare clipă îmi era din aur
Și-mi erai în toate micul filigran
Încrustat cu grijă de un tainic faur
Care îmblânzește clipele din an.

Peste marea calmă, vânturi nemiloase
Au adus furtuna, negre vijelii
Ce-au făcut ca-n locul apelor retrase
Să rămână lumea clipelor nevii.

Aspră și uscată, cimitir de-apus,
Lume în ruină, peisaj inert,
Fără vreo speranță și nimic de spus,
Cu durere-n suflet și, în ochi, deșert.

Din vol. "Eterna căutare"