Mă cufundam în nopți întregi de valuri
Crescute în adâncul unei frunți
Ce străjuia o lume fără maluri,
În care înălțase mii de punți.

Veneau cu stele rătăcite-n bolta
Ce se rotea-n spirala unei legi
Necunoscută-n cer, ca și revolta
Aprinsă-n gând atunci când înțelegi,

Căci ea e, în adânc, aceea care
Deșteaptă valurile unui eu
Și le transformă-n căngi tentaculare
Ori noi săgeți în arcul lui Perseu.

Și-s toate otrăvite când se-ndreaptă
Spre nepătrunsul nopții unui vis
Ce s-a ascuns de gândul ce-l așteaptă
Cu valuri pregătite de ucis.

Doar zorii pot, din valuri, să alunge
Acele nopți cu arme la oblânc
Create în caverne nibelunge,
Prin lumea fără maluri din adânc.

24 ian. 2021