Arunci pe o pânză culoare
Și-o vrei transformată în noi,
Dansând pe un ritm oarecare,
Dar îndeajuns pentru doi.

Ești bun, ești maestrul iubirii,
Cu tușe-n destin, Demiurg
Al zilei și nopții, al firii,
Ești zori, dar și-al vieții amurg.

Iar noi, deslușiți printre ape
Trasate c-un vârf de penel,
Prefacem, prin strângeri de pleoape,
În cețuri, un vast carusel.

Etern în tabloul ceresc,
Câți, oare, prin dans, îl slăvesc?

Din vol. „Eterna căutare”

Eu încă-ți mai răstălmăcesc cuvinte
Și-ncerc să mă conving că negru-i gri
Când pașii-mi sunt amprente pe morminte
Iar gândurile-mi sunt mai cenușii.

Tot caut alte și-alte înțelesuri
Pe cruci înțepenite în pământ,
Descoperind în epitafuri sensuri
Ce-mi par doar vorbe aruncate-n vânt.

Dar caut, vreau să cred că cele scrise
Nu au culoarea gândului funebru
Și-a vorbei șuierată prin culise
De șerpi ascunși, înveșmântați în negru.

Mai caut, printre urmele din minte,
Răstălmăcind culorile-n cuvinte.

Din vol. „Călător prin gânduri”

 Albastru-n cer și verde pe pământ -
 Așa-i acum, e-o primăvară caldă
 Și-n dansul nou, uitând de nori și vânt,
 În fluturi noi, privirile își scaldă.
  
 Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
 Întinerite-n roua dimineții
 Odată cu-ale zorilor priviri
 Ce-ndepărtează urmele tristeții.
  
 Și râde înspre noaptea ce-a trecut,
 Și cântă fericită și zglobie
 În zborul ce-l mai are de făcut
 Atât cât timpul ei va fi să fie.
  
 Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
 Căci fluturii albaștri-au dispărut 

Din vol. "Eterna căutare"

Î