Eclipsă

Azi mă voi cufunda în umbra Lunii,

Iar craterele ei nu vor mai fi

Mistere-n rotunjimea care-mbie

Să o dorești în fiecare zi.

Mă las acoperit de ea cu totul,

Îmi voi închide ochii așteptând

O mângâiere, murmur sau frământul

Pe care l-am simțit mereu, visând.

Când voi păși, cu umbra ei de mână,

Voi fi un astru care, în eter,

Va rătăci prin galaxii de umbre

Ce caută în Univers un cer

Și vor să fie-acolo strălucire,

Să fie cum, deasupra de Pământ,

Ar fi mereu alături, zi și noapte,

Unite prin același legământ.

25 oct. 2022

Lasă un răspuns