Vrei?

Tu, gândurile mele, cum le simţi?

Le mai auzi, le chemi, le-arăţi că-ţi pasă

când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,

cu stropi atât de reci şi de fierbinţi?

Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,

orice, legat de mine, ai în minte!

Îl voi privi atent, cu luare-aminte,

şi îl voi mângâia, din când în când.

Îţi mai aduci aminte cum eram

acum un timp, acum o veşnicie?

Nu pot să cred! Aşa a fost să fie?

A dispărut tot ceea ce aveam?

Cabana noastră, locul nostru sfânt,

ne-aşteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,

cu vatra-i rece, cu pereţii goi,

cu amintiri nerisipite-n vânt.

De n-auzi gândul meu, ’l-auzi pe-al ei?

Ne vrea acolo, vrea să ne iubim,

la foc aprins din nou, să împletim

cuvinte, suflete şi trupuri. Vrei?

Din vol. „Chipul iubirii”

Lasă un răspuns