Ce faci, inimioară? Iar îmi vii în versuri
Cum erai odată, cum te-am cunoscut?
Care dintre ele, care universuri
Îmi aduc aceeași muză din trecut?

Din atâtea toate-n care-ai fost cu mine,
Cred că e acela dincolo de-o stea
Ce purta cu sine două mici destine
Prinse de-o iubire care le unea.

Îmi aduc aminte forma lui ovală, 
Roiul său de aștri, pașii noștri goi 
Spre izvorul unde o lumină pală
Aștepta cu viață pentru amândoi.

Te purtam pe brațe, te țineam de mână,
Te duceam în lumea viselor cu dor
Și-mi doream, acelea, calde să rămână,
Dar să nu ne fie-n univers decor.

Sigur vii din lumea veche-n care pașii
Îți erau siaje prefăcând în vers
Apa cu iubire-n care noi, luntrașii,
Ne eram lumina dintr-un univers.



Din vol. “Aripi de azur”