Sonetul zborului spre cer

E-o zi senină azi și aș pleca
să te-ntâlnesc în lumea dintre nori,
cum te găsesc adesea când îmi zbori
prin gânduri și prin visul care-ar vrea

să-mi fii tu muza albă dintre munți,
cu dorul una, șoaptă în destin,
strălucitoare pe un cer senin,
cea care-mi face către raiuri punți.

De te-aș vedea acolo-n zborul meu,
mi-ar fi de-ajuns și-aș vrea ca, solitar,
să mă avânt și drumul cel mai greu

să nu îmi fie cel pe care, iar,
îl urc pe scara sufletului meu,
ca să-mi găsesc al cerurilor dar.


Din vol. “Aripi de azur”

Lasă un comentariu