Mai pot vedea, în verde, cum viața mai răzbate
Prin zilele ploioase aduse de brumar,
Dar arborii suspină și ramul lor se zbate
Sub vântul ce lovește și nori pe cer apar.

Mai trece câte-o ploaie, mai vine-o amintire,
Îmi cântă câte-o rază a vreme de iubit,
Mai cade câte-o frunză pe-un pat de neclintire,
C-un foșnet singuratic, de nimeni auzit.

Vin gânduri să-mi îndrume privirile pe-o cale
Ce-mi pare-nsingurarea aleilor cu tei
Pe care norii toamnei își toarnă din pocale
Stropi care-mbrățișează alți stropi, din ochii mei.

Sunt amintiri, sunt gânduri ce vin din depărtare,
Dar trece, totul trece, pământul e-un altar
Ce poate să primească, mai dulci sau mai amare,
Secundele din ziua ploioasă de brumar.


18 nov. 2022