Într-o seară oarecare
Dintr-o oarecare zi,
M-am gândit să dau culoare
Gândurilor viitoare 
(Care-or fi!).

Încercam să-l scot pe unul
De prin minte, să-l pictez,
Dar se învârtea, nebunul,    
Bâzâind precum tăunul  
(Titirez).

Se lovea de neuronii
De prin mintea-mi de apoi,
Și-mproșca la bazaconii
De-au ajuns cât electronii
(Amândoi).

Da’ nu m-am lăsat: măiastru,
- Doar știați c-așa sunt eu! -
L-am stropit, dar cum? Dezastru! 
Că-mi tot bâzâie-n albastru
(Capul meu).


Din vol. “Dor de lele”