Nu știam ce să fac 
și mi-am zis că nu-i drept
să opresc pași trecând, 
și un suflet, și-un trup
neștiut pân-atunci 
când un zvâcnet în piept
s-a pornit și-am simțit, 
din real, că mă rup.

Începusem un vis 
cu neliniști, cu dor,
cu pustiu când în el 
nu eram amândoi,
cu poteci de plăceri 
spre un singur izvor,
susurând ca ecou 
al poveștii cu noi.

Nu știam ce să fac,
nu știam de mă vezi …
- Hai, că dormi de un veac!
Te-ai trezit? Mai visezi?

20 oct. 2022