Mi-a obosit privirea
Scrutând spre depărtări
Și așteptând ivirea
Din apa unei mări

A soarelui, a vieții,
A chipului ce-l știu,
În roua dimineții,
Cât visul încă-i viu.

Aștept de mult și, poate,
Azi voi avea noroc,
Și soarta mi te scoate
În cale, dintr-un ghioc

Sau dintr-o stea de mare
Adusă de un val
Ca, pe nisipul umed,
Acoperiți c-un voal,

Să desenăm vagi forme,
Văzute doar în vis,
Desene neconforme
Din vechiul paradis.


Din vol. "Gândul pierdut"