Lasă-mi gândul să plutească, 
Să-ți privească-n voie trupul
Când se zbate-n el dorința,
Vie-n visul fără scrupul.

Vreau s-o văd în frământare,
S-o pictez ca pe o formă
Care mi se potrivește
Și-i cu visul meu conformă.

Dacă-apare în reflexii
Din căprui ce-o deconspiră,
Vreau ca gândul meu să fie
Tartorul ce o admiră

Și o vrea în brațe-flăcări,
Și o vrea nelegiuită,
O surprinde și o leagă
Pe vecie, ca iubită.

Dacă-ți place cum te-atrage
Cu plutirea lui ușoară,
Nu-l rata! – cuprinde-i zborul
Ca pe-un vis cu o comoară.

Din vol. “Aripi de azur”