Aripile nopțíi se-ntindeau, tăcute,
Prefăcând văzduhul într-un labirint
Cu ieșiri de taină-n lumi necunoscute,
Înșirate-n lungul Râului de-Argint.

Lotca-nchipuirii luneca prin vise
Încercând s-ajungă într-o lume-a mea
Care, într-o noapte, mi se zugrăvise
Ca tărâmul unde viața nu durea.

Petreceam cu ochii maluri de-ntuneric,
Stele fumegânde pe destine reci,
Rupte dintre file-ascunse-n ezoteric 
De neînțelesu-n care te petreci.

Picături de viață se scurgeau pe mine
Când veniră zorii. Doar un vis îmi fu
Căutarea lumii zărilor senine,
Căci eu am o lume și-i doar una: tu.

Din vol. “Aripi de azur”