Șarpe-ncolăcit pe-un colț de Lună,
unde ți-e puterea ce-o aveai
când primeai din visul meu arvună
și cu-nveninare o plăteai?

Unde-s colții tăi de-odinioară?
Unde-i mușcătura cu venin
strecurat în cei ce te-ajutară
să-ți găsești, la pieptul lor, cămin?

Șuieră-mi șerpeștile cuvinte,
unduiește-ți corpul a desfrâu,
mușcă-mă-n aducerile-aminte
cu otrava-n curgeri ca de râu!

Ce aștepți? Coboară într-o grotă
și rămâi acolo-ncolăcit
pe un vis, pe-un gând, pe o bancnotă
cu valoarea șarpe-afurisit!

Puneți pielea ultimă-n păstrare,
prinde-ți șobolanii de ospăț
și așteaptă cu înfrigurare
omul cu arvuna într-un băț!

Din vol. “Cântecul visurilor”