Există undeva un loc ascuns privirilor
lacome de frumos.
De veacuri copacii îl apără,
apele nesătule
înghit paşii iscoditori,
natura toată e neînduplecată
cu cei îndrăzneţi

Îl văd adesea,
când sufletul meu obosit
caută un loc de refugiu.
Văd crengile copacilor făcându-mi loc,
mângâietoare,
văd apele deschizându-se
în faţa paşilor mei,
aud foşnetul ierbii chemându-mă
în Valea Fericirii.

Vino, iubito,
acest loc a fost creat pentru noi !
Să fugim din aerul înăbuşitor
al tuturor răutăţilor!
Să tragem adânc, în noi,
fericirea!

Din vol. “Gândul pierdut”