Luni, la prima oră, mă visam James Bond,
Plin de mușchi, celebru, cu priviri astrale
Ce-alegeau pe-aceea de pe mapamond
Care să răspundă farmecelor sale

Și … minune! - filmul (ce-l visam) s-a rupt
Când șoptirea dulce-a buzelor divine
Mi-a permis ca, lunea, altfel să mă lupt
Și să dau în “luptă” ce-i mai bun în mine.     

Nu mai știu durata ăstui serial,                             
Dar au fost, v-asigur, multe episoade,
Care mai de care, eu fiind pe val,
Ea fiind o muză care-n brațe cade

Și-i confuză, biata, căci pe mapamond
Niciun blond nu-i tare cum sunt eu, James Bond.

Din vol. “Dor de lele”