“Fumatul poate să ucidă”
(citeam, mai ieri, pe un pachet)
și-am abordat, nu chiar discret,
tutunul, cu obidă:

- Păi bine, mă, tutun nenorocit,
din ăsta-mi ești, să mă omori cu zile?
Vrei să ajung depozit de pastille?
Așa ai plănuit?

- Nu, dragul meu, nu este-adevărat!
Păi, ce, sunt prost? S-ar pierde-atâția bani!
De-ar fi așa, nu aș avea nici fani,
nici fumuri și nici aere de dat.

Nu te omor, deși … cam pot s-o fac,
te țin așa, aproape, ca pe-un sclav,
căci sunt stăpânul marelui nărav
ca un cojoc ce nu prea are ac.

Și, de-ai citi mai bine, ai vedea
că nu eu, ci fumatul e cel rău.
Tutunul, pentru orice tăntălău,
e doar o plantă. Îmi dai foc?
- Aha!

Din vol. “Dor de lele”