Pe un gând isteric, agitat de-o toană,
Cum că nu suportă prafuri și polen,
Dintr-un vis, ușoară, se-așeză o pană.

- Fi-ți-ar să îți fie viața de arsen!
Nu știi că-s alergic? Ce-oi mai vrea și tu?
Să îmi faci strănutul nesfârșit refren?

- Iartă-mă, nebune, nu vreau asta, nu!
Mă roteam prin cerul unui vis ciudat,
C-o iubire mare și … doar asta fu.

Gându-n gând, își zise:“O, te-ai excitat
Și-ai venit la mine, goală, fluturând
Și încinsă tare” … Trase-un strănutat

Spre micuța pană. Pana lui de gând!

Din vol. “Dor de lele”