A-mprăștiat aroma primăverii
în zări ce l-au primit plăcut surprinse,
i-au mulțumit, cu inimile-aprinse
și l-au privit plecând, în pragul verii.

Le-a mângâiat, în trecere, cu rouă,
în dimineți mai reci și chiar în noapte,
în zborul spre apus și miazănoapte,
zâmbind spre stele ori spre luna nouă.

Acum a obosit și nu mai poate
să-și ducă adierea lui plăcută
spre zările de-acum înconjurate

de vânturi ce-au venit să le arate
că au crezut vioară o lăută.
Se lasă pe pământ și îl sărută.

Din vol. "Oare"