(Glosă)

Când îmi plecai, în timpul ce a fost,
Mi se-adâncea în suflet o cărare
Prin visul care nu-și  găsea un rost
În lumea-ntunecată, fără Soare.

Eram precum un cer lipsit de stele
Desprinse brusc din vechiul adăpost
Și dispărând ca ochii tăi și ele
Când îmi plecai, în timpul ce a fost.

Cât aș fi vrut, ce mult mi-aș fi dorit
Să nu văd steaua mea cum, iar, dispare …
Dar … ce eram? – un cer și, părăsit,
Mi se-adâncea în suflet o cărare.

Te întorceai, tu, stea îndrăgostită
De cerul fără tine prea anost,
Îl căutai și îl găseai, uimită,
Prin visul care nu-și  găsea un rost,

Pe vechiul cer, te cuibăreai, felină
Întoarsă pe a timpului cărare,
Și aduceai, c-un zâmbet doar, lumină
În lumea-ntunecată, fără Soare.

În lumea-ntunecată, fără Soare,
Prin visul care nu-și  găsea un rost,
Mi se-adâncea în suflet o cărare
Când îmi plecai, în timpul ce a fost.

Din vol. “Eterna căutare”