Iubita mea, 
să scriem o poveste, 
vrei?
O scriem, o rescriem și-om vedea,
atât cât timpul nostru este,
de pot, iubirile celeste
s-o depășească în splendoarea ei.

A fost, demult, 
o noapte ca niciuna
-n mai,
când am simțit în sânge un tumult
de parcă stelele și luna
cântau în el, cântau întruna,
iar tu, pe melodia lor, dansai.

Și te priveam, 
și-am început cu tine
-un dans
pe-un cântec nou, pe care nu-l știam,
dar îl simțeam cum îmi devine,
prin vocea ta, ceva din mine
și pentru tot ce va urma, avans.

Am înțeles 
că visul se încheie. 
Zei
ce pânzele destinului ne țes,
te-au îndrumat, de sus, c-o cheie
și-n suflet ai pătruns, femeie,
ca o poveste. Hai s-o scriem, vrei?

Din vol. “Eterna căutare”