Durere poetică  

Ciopleam, de-un timp, la propria-mi statuie
- Era ușor să dau cu dalta-n vânt -
Căci fără de idei, ci doar cuvânt,
Mai bine nu te-apuci de poezie.

Nu îmi ieșea nimic, și m-a durut
- Că aș fi vrut să fiu și eu … cu vază -
Dar chiar în degetul cel mijlociu, de bază,
Să mă lovesc? Vă jur că nu am vrut!

Din vol “Hai, pa!”

Lasă un comentariu