Misterioasă-n liniștea lagunei,
la adăpostul algelor marine,
așteaptă apariția străbunei
la care-i învățată să se-nchine.

Povestea ei e veche, milenară,
și prea puțini au reușit s-o vadă,
iar când, în fața lor, a vrut s-apară,
au fost vrăjiți de cântu-i de naiadă.

A fost văzută și sub altă formă
și doar legendele sunt o dovadă
că, în păduri, o nimfă se transformă
în grațioasa, tânără, driadă.

În noaptea ce urmează va alege
din tot ce îi va oferi străbuna,
destinul ce, de-acum, îi va fi lege,
nescrisă, dar vegheată de Fortuna.

Privirea i se pierde printre ape
iar gândul ei străpunge suprafața,
din cer și Soare vrând să se adape,
Pământului întreg să-i vadă fața.

E liniștită-acum femeia mării
iar așteptarea ei e pe sfârșite
căci gândul ce s-a-ntors din largul zării,
îi spune că-i deja pe asfințite.

Din vol. "Oare"