Citesc din cartea scrisă pentru mine…
Povestea noastră poate fi uitată?
Mă săcăie - ceva nu este bine,
E-o parte, undeva, necercetată.

Să fi greșit ceva la începuturi?
Să fi-nceput ‘nainte de prefață?
Nu, n-am greșit, iar primele săruturi
Au fost mult mai târziu, spre dimineață.

‘mi-erai în brațe, am dansat sub lună,
Pe-o muzică-n poveste derulată...
Citesc din carte ... e atât de bună!
Nu are lipsuri. Nici “A fost odată”.

Și-atunci? Cum pot să uit o carte care
Ajunge la final, făr-o furtună?
Ar fi a frumuseții profanare:
O viață de poveste, împreună.

Din vol. "Oare"