Aflu, azi, că-n Hambernam,

Într-un stup cu miere plin,

O albină și-un albin

Stau ca-n sânul lui Avram



Povestind de-o libelulă,

Soața unui libelul

Care zbârnâia fudul

Pe o roată de basculă



Tot privind o fluturea

(Părăsită de un flutur

Pe o ciutură de ciutur)

Ce era, de muscă, rea.



- Mama ta! Cum îndrăznești

Să te uiți așa la fufă?

Știu că ești, la minte, tufă!

Bă, tu pe-aia o iubești?



Libelulul, speriat,

Doar în două-trei secunde,

A zburat acolo unde

Dracul draca și-a-nțărcat.



S-a aflat că o arică,

Văduvă de-un aricioi,

L-a găsit la un gunoi

Mort de-o moarte grea: de frică…



Toate astea-i povestea,

Tot lipindu-se de el,

Cam la fel cum face-un stel

Când îi clipocește-o stea



Că e iarna lungă, nu?

Asta e! Povestea mea

E de dulce și-ai putea

S-o mai înducești și tu.



Din vol. “Dor de lele”